|
Elena12
Administrator
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 18
|
|
Poezia este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calităţile sale estetice şi evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificaţia sa aparentă. Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete, sau poate apărea în conjuncţie cu alte arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau texte ale unor cântece.Poezie inseamna in limba greaca "facere" sau "creare".
Discuţiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Aristotel este unul dintre primii filosofi care au încercat să definească poezia în tratatul Poetica, care pune accent pe utilizarea discursului în retorică, dramă, cântec şi comedie. Încercările de mai târziu de a defini poezia au pus accentul pe trăsături cum ar fi repetiţia sau rima şi au accentuat estetica prin care poezia se distinge de proză. Începând de la mijlocul secolului XX, poezia a fost uneori definită într-un sens larg, ca un act creativ fundamental care utilizează limba.
Subspecii ale genului liric
1Aubadă
2Caligramă
3Elegie
4Epigramă
5Gazel
6Glosă
7Haiku
8Idilă
9Limericks
10Odă
11Pastel
12Pastorală
13Poem în proză
14Rondel
15Rondou
16Sonet
17Tanka
18Triolet
19Waka
Aubada-Aubada este o poezie medievală franceză, care preamărea sosirea zorilor şi se recita în zori ("a l' aube" .
Caligrama-Caligramă este un poem în care dispoziţia grafică în pagină formează un desen care are o legătură cu subiectul textului. Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidenţiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic.
Elegia este o specie a genului liric, în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristeţe, de jale.
Din limba greaca (cintec de doliu.O specie lirica in care poetul isi exprima sentimentele de tristete , mergind de la melancolie la durere.
Epigrama - Specie a poeziei lirice, de proporţii reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situaţii etc. şi se termină printr-o poantă ironică.
Gazelul (denumit şi Cassidč, Caçida sau Ghazel) se poate defini ca o poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt dispuse astfel: versurile primului distih rimează între ele, rima păstrîndu-se în al doilea vers al celorlalte distihuri. În majoritatea cazurilor, după rimă urmează radiful — un cuvânt sau grup de cuvinte care se repetă — iar ultimul distih conţine takhallos-ul, pseudonimul poetului.
Publicată în 1883, în primul volum de versuri al poetului Eminescu, Glossă este o poezie cu formă fixă şi caracter gnomic; numărul strofelor fiind determinat de cel al versurilor. Fiecare strofă comentează câte un vers din „strofa mamă”, pe care îl ia drept concluzie, iar ultima strofă prezintă versurile din strofa iniţială însă în ordine inversă.
Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabică, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe.
Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflaţi în strânsă relaţie: Haiku, Hokku şi Haikai.
Termenul Hokku înseamnă, în limba japoneză "vers de început", fiind la origine o verigă de legătură spre un şir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de Haikai. Deoarece hokku dădea tonul restului şirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poezia Haikai, încât s-a ajuns ca unii poeţi să compună numai un Haikai, renunţând la versurile următoare
Idila este o specie de poezie lirică (aparţine genului poetic) şi erotică din sfera poeziei bucolice, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viaţa şi dragostea în cadrul rustic; bucolică. [Var.: idíl, -e s.n.] – Din fr. idylle. Cf. germ. I d y l l.
Limerick-ul este o poezie comică cu formă fixă având rimele în ordinea a-a-b-b-a. Metrul este foarte rigid: primul, al doilea şi al cincilea vers sunt formate din trei picioare metrice, iar treilea şi al patrulea din doua picioare metrice. Ritmul poate fi considerat un anapest, alcătuit din doua silabe scurte şi apoi una lungă, opusul unui dactil. Primul vers se termină de obicei printr-un nume de persoană sau localitate. Un adevărat limerick trebuie să conţină un punct de atracţie, fie acesta se poate întâlni în ultimul vers, fie rimele sunt siluite în mod intenţionat, fie amândouă.
Denumirea poemului provine probabil de la oraşul irlandez Limerick dar acest lucru nu a fost încă demonstrat.
Oda (din limba greacă: aeidin înseamnă cântec) este o specie a poeziei lirice, alcătuită din strofe cu aceeaşi formă şi cu aceeaşi structură metrică, în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admiraţia faţă de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. În unele realizări, oda este înrudită cu imnul. La început, odele erau cântece ale corului din dramele greceşti şi erau executate cu acompaniament instrumental (de obiceiu la "liră", de unde şi denumirea genului "liric".
Pastelul este o specie literară a genului liric, în care se prezintă un peisaj sau un aspect din natură, autorul creându-l pentru a-şi exprima sentimentele. Într-un pastel dominante sunt imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate într-o descriere tip tablou.
La origine termenul pastel desemna un creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenţi pulverizaţi, amestecaţi cu talc şi cu gumă arabică sau orice tablou ori desen executat cu acest fel de creioane.
Pastoral, pastorală desemnează:
-Un adjectiv care desemnează orice creaţie literară care zugrăveşte în mod idilic viaţa păstorilor, viaţa de la ţară; bucolic. Sau orice operă literară cu conţinut pastoral, bucolic.
In literatura română poezia pastorală este remarcabil reprezentată de binecunoscuta baladă Mioriţa.
-un substantiv care desemnează un mesaj adresat credincioşilor de un arhiereu cu ocazia sărbătorilor religioase mari.
Un poem în proză este un poem care are caracteristica de a nu se supune nici unei reguli structurale precise privind rima, numărul de silabe al fiecărui vers, ritmul etc.
Rondelul este o poezie scurtă cu formă fixă, a cărei structură se bazează, ca şi balada, pe refren, care a apărut în Franţa medievală sub denumirea de rondeau.
Termenul sonet este derivat din cuvântul provençal "sonet" şi din cuvântul italian sonetto, amândouă însemnând cântecel. Începând cu secolul al treisprezecelea a ajuns să semnifice un poem cu formă fixă de paisprezece versuri care respectă o schemă de rimă foarte precisă şi o structură logică. Acestea s-au schimbat de-a lungul timpului. Acest articol se concentrează asupra sonetului italian sau petrarchist şi asupra celui englezesc sau shakesperean...
Cam atat am avut de postat...mai spuneti si voi!!!
_______________________________________
...:: usmanii imi bat i geam,nu-i aud,am termopan:::...
|
|
